Ghidul complet pentru consacrarea de 21 de zile
Actualizat: 16 septembrie
Bun venit!
În primul rând, FELICITĂRI. Faptul că citești aceste rânduri dezvăluie o nemulțumire sfântă din tine – un strigăt pentru schimbare și renaștere și o inimă care arde de dragoste pentru Isus, Biserica Sa, orașul tău și națiunea ta. De asemenea, dezvăluie ceva rar și puternic: dorința de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu și de a acționa într-un moment de mare urgență. Ești unul dintre cei care refuză să stea degeaba în timp ce întunericul avansează – alegi să răspunzi.
Un model
Biblia și istoria clarifică un lucru: singura persoană care poate transforma cu adevărat o persoană, o familie, o biserică, un oraș sau o națiune – și o poate păstra de la distrugere – este aceeași Persoană care aprinde trezirea: ISUS HRISTOS. În timp ce mulți așteaptă ca Dumnezeu să aducă trezire și schimbare, El ne cheamă să răspundem. El caută o rămășiță dispusă să se ridice, să se pocăiască și să pregătească calea pentru lucrarea de transformare pe care El dorește să o lanseze.
Fundații
Înainte de a ne adânci în aspectele practice și logistice ale acestei perioade de consacrare, trebuie să înțelegem DE CE este atât de importantă. Avem nevoie de o temelie biblică solidă pentru ceea ce urmează să facem – și pentru ceea ce credem că va face Dumnezeu.
La ce să vă așteptați
Scopul acestor materiale este să ne ajute să ascultăm de Cuvânt, să ne pocăim, să fim reînviați, să ne întoarcem la dragostea noastră dintâi și să pregătim Biserica să devină un loc unde Dumnezeu locuiește (Efeseni 2:22), astfel încât slava și viața Lui să se manifeste, ducând la mântuirea celor pierduți și la transformarea comunităților noastre. Aceasta implică în mod necesar discipline spirituale precum rugăciunea, închinarea, postul, unitatea, reconcilierea, pocăința, iertarea, căutarea sfințeniei și vindecarea – emoțională, spirituală și fizică.
Acest timp de consacrare față de Domnul, săvârșit în unitate cu frații și surorile noastre, este atât personal, cât și colectiv. Pe măsură ce petrecem timp înaintea Domnului, apetitul nostru pentru prezența Lui va crește! Dacă ne recăpătăm foamea de Dumnezeu și ne întoarcem la El în smerenie și dreptate, El se va apropia de noi într-un mod tangibil. Pe măsură ce prezența și realitatea lui Isus devin tangibile printre noi, El va aduce viață și ne va face eficienți în a ajunge la cei pierduți și a transforma comunitățile, orașele și națiunile noastre.
Dacă există ceva în acest material cu care nu sunteți pe deplin de acord – din punct de vedere doctrinar sau de altă natură – vă rugăm cu drag să nu respingeți întregul mesaj sau să nu vă retrageți participarea din cauza acestor diferențe. În aceste vremuri urgente, unitatea sub conducerea lui Hristos este mai vitală ca niciodată. Suntem deschiși dialogului și vă invităm să ne contactați dacă ceva ridică întrebări sau nelămuriri. Ne angajăm să umblăm cu umilință și să rămânem deschiși la învățare, dorind întotdeauna să ne aliniem inimile cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
Așteptări
Dacă începi să pui în practică ceea ce înveți aici, vei:
Începe să dărâmi barierele spirituale care te-au împiedicat să experimentezi dragostea și prezența Tatălui – și intră într-un nivel mai profund în umblarea ta cu El.
Vezi o descoperire mai mare în rugăciune și fii martor la răspunsul lui Dumnezeu - uneori chiar imediat.
Condu-ți familia, biserica și orașul într-o experiență autentică de renaștere și restaurare.
Acest material a fost creat pentru a fi clar, cuprinzător și practic. Scripturile citate nu sunt o listă exhaustivă, ci mai degrabă un exemplu puternic - fiecare indicând principii biblice cheie pe care Dumnezeu le evidențiază în această oră. Vă recomandăm insistent să citiți fiecare pasaj în întregime și în contextul său, permițându-I Duhului Sfânt să vă vorbească personal.
Mai presus de toate, acest material ar trebui să servească drept oglindă. În timp ce citești, adu totul înaintea Domnului în secret. Lasă-L să-ți cerceteze inima. Invită-L, așa cum a făcut David, să expună orice lucru din tine care Îl întristează (Psalmul 139:23-24). Și un avertisment: dacă apare gândul - „Cutare chiar trebuie să citească asta” - oprește-te. Lasă Duhul Sfânt să se ocupe mai întâi de tine și de bârna din ochiul tău. Dacă recunoști vreunul dintre păcatele sau domeniile de compromis menționate aici în propria ta viață, nu întârzia. Acesta este momentul tău să te pocăiești.
Ghid zilnic
Acesta nu este un material care să fie citit dintr-o dată. Este un proces de 21 de zile prin care Tatăl, prin Duhul Sfânt, va lucra în inima ta zi de zi. Din acest motiv, te încurajăm să nu citești dinainte, deoarece acest lucru îi diminuează impactul.
Citește încet ziua corespunzătoare. Abține-te de la a citi ziua următoare în avans. Roagă-te cu voce tare și continuă să te pocăiești pentru tot ceea ce îți dezvăluie Tatăl. După ce te-ai pocăit personal, stai în locul despărțitor cu o inimă curată și roagă-L pe Tatăl să ierte și să curețe Biserica Sa de aceleași păcate. Apoi, declară Scripturile asupra ta, familiei tale, Bisericii, orașului tău și națiunii tale. Pe parcursul zilei, continuă să meditezi asupra temei și aprofundează pocăința și rugăciunea. Acesta este, de asemenea, un ghid excelent de folosit în grupuri mici pe parcursul mai multor săptămâni.
Fundamente spirituale
Consecințele păcatului nostru asupra vieții noastre spirituale
Psalmul 24:4 declară că doar cei cu mâini curate și o inimă curată pot urca pe muntele Domnului. În Noul Legământ, „a urca pe munte” înseamnă mult mai mult decât o datorie religioasă - înseamnă a experimenta în suflet viața veșnică care locuiește deja în duhul tău. Înseamnă a întâlni dragostea, prezența, gândurile și emoțiile Tatălui pentru tine. Înseamnă a avea acces la tot ceea ce Isus a cumpărat pe cruce - dar mai întâi este necesar să te naști din nou (Ioan 3:3)!
Dacă nu ești sigur că te-ai născut din nou și că vei merge în rai, contactează-ne. Vrem să-ți arătăm cum să te naști din nou.
În Împărăția lui Dumnezeu, nimic nu poate fi cumpărat - totul a fost plătit de Isus. Ca copii ai Tatălui nostru Ceresc, avem acces la tot ce aparține lui Hristos, căci suntem împreună moștenitori cu El în toate lucrurile (Romani 8:17; Efeseni 1:3).
Însă iată misterul: deși Duhul Sfânt locuiește în noi și duhul nostru este unit cu Domnul, în ființa noastră interioară experimentăm în mod conștient prezența, dragostea, gândurile și emoțiile Sale. Pe măsură ce auzim glasul Lui, Îl ascultăm și deschidem ușa inimilor noastre prin pocăință, Hristos ni se manifestă și ne aduce într-o părtășie mai profundă cu El (1 Corinteni 6:17; Efeseni 3:16-19; Ioan 14:21-23).
Cuvintele lui Hristos către biserica din Laodiceea dezvăluie dorința Sa de a restabili părtășia:
„Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi mânca cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). În Psalmul 24:4, „mâinile curate” se referă la păcatele exterioare - acțiuni, cuvinte și comportament vizibil. „Inima curată” se referă la păcatele interioare - gânduri, motivații, emoții, judecăți și neiertare. 1 Ioan 2:15-17 spune: „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Și lumea trece odată cu pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” Acest adevăr este izbitor: atunci când dragostea pentru lume ne umple inimile, ea înlocuiește dragostea noastră pentru Tatăl și ne împiedică să experimentăm relația pentru care am fost creați (Ioan 17:3, 23-24).
Consecințele păcatelor noastre pe pământ
Isaia 24:5 dezvăluie o realitate gravă: „Pământul este pângărit sub locuitorii lui; căci ei au călcat legile, au călcat orânduirile, au rupt legământul veșnic.” 2 Cronici 7:13-15 aduce cuvintele lui Dumnezeu Însuși: „Când voi închide cerurile și nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce țara sau când voi trimite ciumă printre poporul Meu, dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea și se va întoarce de la căile lui rele, atunci voi asculta din ceruri, le voi ierta păcatul și le voi vindeca țara. Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mee vor fi iute la rugăciunea care se face în locul acesta.”
De ce Își cheamă Dumnezeu poporul să se smerească, să se roage și să se întoarcă de la păcat înainte de a promite că își va vindeca țara? Deoarece starea spirituală a poporului lui Dumnezeu afectează țara pe care i-a fost încredințată să o influențeze. Aceste pasaje și multe altele arată că ceea ce tolerăm sau permitem în inimile și viețile noastre nu ne afectează doar pe noi - ci afectează climatul spiritual din jurul nostru. Păcatul nostru îl poate împiedica pe Dumnezeu să ne audă rugăciunile (Isaia 59:2; 2 Cronici 7:14-15). Păcatul nostru are impact asupra țarei, a oamenilor, a atmosferei și a realității spirituale în care trăim.
Iacov 3:16 ne oferă un exemplu clar al efectului păcatului:
„Căci acolo unde este gelozie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și tot felul de fapte josnice.”
Alte traduceri și referințe scot la lumină acest adevăr cu o claritate pătrunzătoare:
Invidie și ambiție → orice practică rea
Gelozie → tot felul de rele
Interesul propriu → orice lucru rău
Conflict → confuzie
Dezordine și rebeliune → acte degradante din punct de vedere moral
Egoism → tot felul de rele
Facțiuni și discordie → haos, cruzime.
Adevărul este că, până și păcatele ascunse – cum ar fi neiertarea, mânia, gelozia, mândria și bârfa – deschid ușa către forțele spirituale ale întunericului. Păcatul pe care îl tolerăm oferă răului spațiu de operare în viețile, bisericile și orașele noastre. Starea spirituală a Bisericii se manifestă adesea în starea comunităților noastre. Multe dintre problemele din orașele și națiunea noastră se intensifică atunci când Biserica tolerează păcatul și nu reușește să fie sare și lumină. Când Biserica se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, aceasta afectează comunitățile noastre și Îi permite Lui să lucreze prin noi cu mai multă putere pentru a aduce transformare comunităților și națiunii noastre.
Dar... există vești MINUNATE!
Dacă vrem să vedem schimbări durabile – transformare personală, renaștere în familiile noastre, trezire în bisericile noastre și vindecare și transformare în orașele noastre – atunci trebuie să înfruntăm acest adevăr, să ne sfâșiem inimile, să jelim, să plângem și să ne pocăim profund.
Acum sau niciodată: Strigătul pentru inimi întregi
Biserica nu duce lipsă de creativitate sau activitate. Suntem înconjurați de predici bune, programe, conferințe și idei noi. Totuși, niciuna dintre acestea, singură, nu poate produce o renaștere sau o transformare durabilă. Mulți dintre noi știm cum să vorbim despre viața spirituală fără să o trăim cu adevărat. Focul aprins în timpul unei slujbe puternice se stinge adesea atunci când ne întoarcem la vieți pline de agitație, distragere și zgomot.
Dincolo de toată această activitate se află o dorință pentru ceva real și durabil. Mulți dintre noi, de fapt, se plictisesc. În adâncul sufletului, știm că există o prăpastie între ceea ce spunem că credem și cum trăim cu adevărat. Inimile noastre rămân împărțite între a-L iubi pe Dumnezeu și a iubi lumea. Dar Tatăl dorește să vindece această diviziune și să ne restabilească iubirea din inimă.
Mulți sunt prinși într-un ciclu sigur și previzibil de credință superficială și compromis spiritual. Dar dacă nu răspundem vocii lui Dumnezeu, cine o va face? Și dacă nu acum, atunci când? De ce ezităm?
Invitația de a ne întoarce la Tatăl ne cheamă dincolo de confortul nostru și departe de tot ceea ce ne-a divizat inimile și ne-a slăbit devoțiunea. Trebuie să ne purificăm inimile și să ne îndepărtăm de valorile lumii, pentru că nu putem trăi precum lumea și totuși să-L urmăm pe Isus cu integritate.
Trebuie să ne întoarcem la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să rezistăm compromisurilor – nu doar pentru propriile noastre suflete, ci și pentru o lume care are nevoie să vadă și să audă adevărata Evanghelie, mai degrabă decât evanghelia distorsionată pe care o mare parte din Biserică a proclamat-o și demonstrat-o.
Procesul biblic de pregătire a căii
Dumnezeu ne-a dat o cale biblică înapoi către dragostea și renașterea din toată inima: smerenie, rugăciune, pocăință și căutarea feței Sale. Prin consacrare, ne pregătim inimile, familiile, congregațiile, afacerile și comunitățile pentru a primi prezența Tatălui.
Pasajele fundamentale pentru acest proces includ 2 Cronici 7:14, Ioel 2, Osea 4, Isaia 59 și Apocalipsa 3.
Deoarece Dumnezeu i-a încredințat Bisericii Sale autoritatea pe pământ și ne-a chemat să domnim ca preoție împărătească, suntem responsabili să ne smerim, să ne pocăim, să mijlocim și să pregătim calea pentru prezența Lui (Matei 28:18-19; Apocalipsa 5:10).
Dacă ne smerim cu adevărat, ne pocăim și ascultăm de chemarea din 2 Cronici 7:14 și Ioel 2:12-17, Dumnezeu, care nu poate minți, va răspunde. El va ierta. El va asculta. El va restaura. El va vindeca țara noastră. Răspunsul Lui va schimba destinul familiilor, bisericilor, orașelor și națiunilor noastre.
ACEASTA ESTE SPERANȚA CARE ARDE ÎN INIMA ACESTEI MIȘCĂRI!
Pentru a reveni cu toată inima, trebuie să recunoaștem cât de ușor poate Biserica să absoarbă valorile culturii înconjurătoare. Isus a mustrat cinci dintre cele șapte biserici la care se referă Apocalipsa pentru că deveniseră asemenea orașelor și culturilor din jurul lor. Adoptând valorile și stilurile de viață ale acelor culturi, ele și-au pierdut adevărata mărturie.
Biserica din Laodiceea, pe care Isus a numit-o „căldicee”, credea că este bogată și nu are nevoie de nimic. Isus a declarat în schimb că este „nenorocită, vrednică de milă, săracă, oarbă și goală” (Apocalipsa 3:17). Dacă există vreun aspect al iubirii noastre pentru Isus sau al umblării noastre cu El care este mai puțin important decât era odinioară, suntem căldicei în acel aspect. Isus i-a sfătuit să cumpere aur curățit prin foc, să se îmbrace în haine albe și să primească alifie pentru ochi, ca să poată vedea clar (Apocalipsa 3:18).
Să punem în practică sfatul lui Isus. Să ne gândim la acest timp de consacrare ca la un timp pentru a „cumpăra aur” curățit în foc, crescând în autoritate spirituală și intimitate cu Dumnezeu, purificându-ne în același timp inimile și viețile de efectele spiritului lumii.
Chemarea la sfințire
Noul Testament cheamă fiecare credincios la sfințire: la dezbrăcarea obiceiurilor vechiului om și la umblarea în viața nouă pe care ne-a dat-o Hristos. Trebuie să ne îmbrăcăm cu noul om, care înseamnă „a fi înnoiți în cunoștință, după chipul Creatorului său” (Coloseni 3:10).
În Hristos, ne îmbrăcăm cu smerenie, blândețe, bunătate și răbdare (Coloseni 3:12). În loc să trăim pentru noi înșine, îi îngăduim pe ceilalți și îi iertăm pe cei care greșesc împotriva noastră, așa cum și Domnul ne-a iertat pe noi. Mai presus de toate, ne îmbrăcăm cu dragostea, „care este legătura desăvârșită a tuturor lucrurilor” (Coloseni 3:13-14).
Încrederea noastră se bazează pe dorința și credincioșia Tatălui de a ne întâlni și de a ne transforma atunci când Îi facem loc. Prin urmare, trebuie să fim dispuși să ne întrerupem activitățile normale și să-I permitem să ne realinieze inimile, viețile și slujirile.
Având în vedere boala spirituală deja adânc înrădăcinată în Biserică, „rețeta” trebuie să fie radicală. Prin urmare, îi invităm pe cei care doresc să participe la acest proces să își aloce 21 de zile în calendarele personale și bisericești pentru a se smeri, a se întoarce către Dumnezeu din toată inima, a-și sfâșia inimile, a se ruga, a se pocăi și a căuta prezența lui Dumnezeu. Acest lucru este absolut necesar dacă vrem să vedem o renaștere și o transformare în viețile și comunitățile noastre.
De asemenea, trebuie să ne separăm de lume, să ne întoarcem la legământul nostru cu Domnul, să ne examinăm în lumina sfințeniei Sale și să ne îndepărtăm de spiritul lumii. Căutarea vieții în Împărăția Sa este primul pas critic în procesul de renaștere
Rețeta lui Dumnezeu: Întoarcerea la Legământ
Deoarece acest timp este menit să restabilească relația noastră de legământ și intimitatea cu Dumnezeu, le cerem participanților să urmeze „rețeta” pe care El ne-o dă în 2 Cronici 7:14.
Prin urmare, în acest timp, ne vom concentra asupra smeririi înaintea Domnului, a recunoașterii măreției Sale și a slăbiciunii noastre spirituale și a striga după mila Lui. Trebuie să căutăm prezența Tatălui și să ne întoarcem de la căile noastre rele - o întoarcere autentică de la căile lumii către valorile Împărăției Sale.
Mai jos sunt modalități practice de a posti, de a practica abnegația și de a căuta o intimitate mai mare cu Domnul în aceste 21 de zile:
Nu cumpăra nimic de care nu ai nevoie. Rezistă spiritului materialismului și consumerismului; reduce cheltuielile și crește contribuțiile către ceilalți.
Înfruntă-ți programul încărcat și limitează sau elimină complet activitățile sau întâlnirile inutile. Isaia 64:4 spune că Dumnezeu acționează pentru cei ce-L așteaptă.
Renunță la orice distracție. Ia măsuri practice pentru a elimina toate rețelele de socializare și a te cufunda în prezența și Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 12:2).
Postește de la mâncare. Confruntă-te cu dorințele fizice și carnale. Ia în considerare un post al lui Daniel sau abținerea de la lucruri precum zahărul și făina (Galateni 5:16).
Combate păcatele provocate de vorbire rezistând bârfei, calomniei și judecății (Proverbe 13:3).
Înfruntă mândria și încrederea în sine smerindu-te înaintea lui Dumnezeu (Iacov 4:6, 10).
Examen cardiac zilnic
Continuă să meditezi la ceea ce ai citit și te-ai rugat din ghid în ziua respectivă și permite-I Domnului să te conducă mai adânc în pocăință și rugăciune.
Înfruntă necredința; reînnoiește-ți legământul cu Domnul și întinde-ți credința (Marcu 16:14).
Combate imoralitatea cerând iertare pentru atitudini sau gânduri impure.
Reînnoiește-ți legământul cu Dumnezeu – cu ochii, buzele și urechile tale – și „…aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu…” (Romani 12:1).
În această perioadă de consacrare, va exista rezistență pe două fronturi: vrăjmașul te va ispiti să te plângi, iar firea ta pământească se va opune lepădării de sine. Dar Galateni 5:17 ne amintește că firea pământească se luptă împotriva Duhului. Dacă umblăm în Duhul, nu vom satisface poftele firii pământești (Galateni 5:16).
Urmăriți Iacov 4:7–8 VDC: „Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu, și el Se va apropia de voi.”
Recunoaște încercarea inamicului de a te descuraja. Una dintre armele sale preferate este necredința – „N-aș putea face niciodată una ca asta; nu am timp”. Trebuie să pășim cu credință, știind că El „răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).
Acest proces și roadele sale trebuie exprimate la trei niveluri:
Personal, în umblarea noastră cu Dumnezeu.
În familiile noastre.
Împreună ca o congregație.
Scopul și focalizarea principală
Scopul principal al acestor 21 de Zile de Consacrare este mult mai mult decât simpla urmărire și aplicare a cuvintelor și adevărurilor din acest ghid. Această călătorie este despre deschiderea inimilor noastre către Duhul Sfânt, permițându-I să ne dezvăluie orice ne împiedică să trăim în creștinism adevărat și pocăind de orice ne împiedică să experimentăm pe deplin ceea ce ne aparține deja prin lucrarea desăvârșită a crucii.
Tatăl dorește să umblăm în plinătatea acestei mari mântuiri. Cea mai mare parte a mântuirii noastre este că am fost redați Tatălui. Acesta a fost scopul principal al venirii Sale și scopul final al crucii. „Căci și Hristos a suferit o dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu…” (1 Petru 3:18).
În al doilea rând, suntem chemați să fim transformați după chipul lui Isus – să semănăm mai mult cu El. A semăna cu Isus înseamnă, în primul rând, să ne îmbrățișăm identitatea de fii și fiice ale lui Dumnezeu, iubiți în mod extravagant și necondiționat în orice moment, cu aceeași dragoste pe care o are El pentru Isus (Ioan 17:23). „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să fim numiți copii ai lui Dumnezeu; și așa suntem.” (1 Ioan 3:1).
Isus S-a rugat: „Slava pe care Mi-ai dat-o Tu, le-am dat-o, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una” (Ioan 17:22). Prin cruce, am fost aduși în relație cu Tatăl, am fost făcuți una cu El, așa cum este Isus și am fost făcuți împreună moștenitori cu Hristos: „Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos…” (Romani 8:16-17).
Tot ce a făcut Isus a izvorât din identitatea Sa de Fiu și din relația Sa iubitoare cu Tatăl. El nu putea face nimic separat de Tatăl și a rămas neîncetat în dragostea Lui (Ioan 15:9-10). În același fel, noi nu putem face nimic fără a rămâne în Hristos (Ioan 15:5). A rămâne în Hristos înseamnă, de asemenea, a rămâne în Tatăl și în dragostea Lui pentru noi (Ioan 17:21-22).
Suntem chemați să-L descoperim pe Hristos pe pământ, căci „...nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine...” (Galateni 2:20). Pe măsură ce relația noastră cu Tatăl se adâncește, prezența, dragostea, bucuria, pacea și puterea Lui se manifestă mai pe deplin în viețile noastre, iar Împărăția Lui este revelată în și prin noi într-o măsură mai mare.
Aceasta trebuie să rămână scopul nostru principal de-a lungul acestor 21 de zile și al întregii noastre vieți: să creștem în relația noastră cu Tatăl, să umblăm zilnic în bucuria și beneficiile acelei relații, să-L manifestăm pe Hristos și să facem lucrările lui Isus și lucrări chiar mai mari (Ioan 14:12).
Privește-l pe Isus, nu păcatul tău
În aceste 21 de zile, Domnul ne va condamna și ne va călăuzi la pocăință. Chiar și după ce ne pocăim, însă, putem rămâne concentrați asupra eșecurilor noastre și aluneca în condamnare. Putem mărturisi Cuvântul lui Dumnezeu și lupta împotriva slăbiciunilor noastre, dar dacă atenția noastră rămâne fixată asupra păcatului, începem să luptăm prin propriile puteri. Chemarea noastră nu este să continuăm să ne holbăm la păcatul nostru, ci să ne ridicăm ochii spre Isus.
Pocăința înseamnă întoarcerea de la păcat către Isus. Odată ce ne-am pocăit, atenția noastră nu ar trebui să mai rămână asupra slăbiciunii firii noastre, ci asupra Aceluia la care ne-am întors: „Privind cu ochii în Isus, începătorul și desăvârșitorul credinței noastre…” (Evrei 12:2).
Biblia promite transformarea nu prin strădanie, ci prin contemplare: „Noi toți, cu fața descoperită, privim slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă. Căci aceasta vine de la Domnul, care este Duhul.” (2 Corinteni 3:18). Îl privim pe Isus petrecând timp în prezența Lui și meditând la cuvintele, viața și caracterul Lui. Ucenicii au fost transformați pe măsură ce trăiau cu El, priveau cum umbla, ascultau învățăturile Lui și erau martori la inima Lui. Prin Evanghelii, putem, de asemenea, să-L privim pe Isus și să fim transformați după chipul Lui.
În fiecare domeniu de dificultate, putem privi la modul în care a trăit Isus. Pentru a crește în smerenie, privim cum El s-a bazat pe Tatăl, a ales cel mai de jos loc și le-a slujit altora. Pentru a crește în compasiune, medităm la mila Lui față de cei zdrobiți și păcătoși. Pentru a primi curaj, privim îndrăzneala Lui. Pe măsură ce Îl vedem clar, Duhul Său ne transformă după asemănarea Lui.
Când păcatul ne domină atenția, îi amplificam puterea și începem să ne străduim să ne facem sfinți. Domnul ne permite să ajungem la capătul propriilor noastre eforturi și să recunoaștem adevărul cuvintelor lui Isus: „...despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Transformarea vine prin a privi la Isus, a primi harul Său și a permite Duhului Său să ne schimbe din interior, „căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după bunăvoința Lui” (Filipeni 2:13). Ceea ce privim, aceea devenim.
Iată-L pe Isus, nu păcatul tău.
Călătoria de 21 de zile începe
Săptămâna 1
Pregătirea inimii 1 (Citiți în ziua 1)
Portugues (PDF) / Español (PDF) / Français (PDF) / Italiano (PDF)
În timpul acestor 21 de zile de consacrare, 2 Cronici 7:14 ne oferă cadrul biblic. În primele șapte zile, ne vom concentra pe smerirea noastră. Din zilele 8 până în 14, vom aprofunda pocăința, întorcându-ne de la căile noastre rele. În ultimele șapte zile, vom căuta fața Tatălui.
Pe măsură ce ne pregătim să ne smerim, trebuie să recunoaștem că mândria nu este doar un defect - este unul dintre cele mai mari păcate și bariere în calea intimității cu Tatăl și în a experimenta prezența și iubirea Lui. Mândria ne îndepărtează de îmbrățișarea Lui; smerenia ne apropie de inima Lui. Mândria spune: „Știu mai bine. Pot face asta singur”, dar smerenia șoptește: „Tată, am nevoie de Tine. Am încredere în Tine”. Tatăl tânjește ca copiii Săi să umble în smerenie, deoarece aceasta deschide ușa pentru ca prezența și iubirea Lui să umple fiecare gol din inimile noastre.
Natura noastră păcătoasă este ca gravitația – ne trage constant spre interior, către sine și spre indulgența de sine. Confortul și abundența pot întări această atracție, estompându-ne conștientizarea nevoii noastre de Tatăl. Mândria este înșelătoare: promite libertate, dar ne înrobește față de sine. Mândria șoptește: „Nu ai nevoie de El”, dar Duhul Său ne amintește cu blândețe că fiecare respirație și fiecare binecuvântare vin din mâna Lui.
Scriptura avertizează că „mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16:18), dar ne asigură și că Dumnezeu dă har celor smeriți (Iacov 4:6). Tatăl se opune celor mândri, dar nu Se retrage de la noi în slăbiciunea noastră. El se apropie, așteptând să ne întoarcem și locuiește cu cei smeriți și smeriți cu duhul (Isaia 57:15). Smerenia este cheia care deschide o părtășie mai profundă cu El.
Mândria ne otrăvește inimile și dă naștere unei întregi familii de păcate: ambiție egoistă, gelozie, invidie care disprețuiește binecuvântările altora și multe altele. Asemenea unui avocat al apărării priceput, mândria răstălmăcește adevărul, justifică păcatul și raționalizează comportamentul său. Ne reduce la tăcere mărturisirea față de Dumnezeu și față de ceilalți, ne împietrește inimile și ne face să ne opunem să spunem: „Am greșit. Te rog să mă ierți”. Mândria construiește ziduri care împiedică relația noastră cu Tatăl și cu ceilalți. Dacă nu ne pocăim, ea rupe relațiile și ne lasă amari și izolați. Dar Tatăl este întotdeauna gata să ne restaureze atunci când ne întoarcem la El.
Smerenia dărâmă aceste ziduri. Asemenea tatălui fiului risipitor, Tatăl aleargă să-i îmbrățișeze pe cei care se întorc la El. Isus a spus că vameșul care a strigat după milă s-a întors acasă neprihănit (Luca 18:13-14). Tatăl prețuiește o inimă zdrobită și smerită (Psalmul 51:17) și privește cu favoare la cel smerit și smerit în duh (Isaia 66:2).
Când ne smerim, devenim mai asemănători cu Isus – slujind, dăruind și iubind. Faptele firii pământești ne lasă goi, dar roada Duhului Său ne face vii (Galateni 5:22-23). Natura noastră carnală, păcătoasă este egocentrică – se protejează cu orice preț și întreabă continuu: „Ce câștig eu din asta?” Scriptura numește manifestările ei „faptele firii pământești” (Galateni 5:19-21). Trebuie să scoatem la lumină atitudinile, cuvintele, dorințele și păcatele ei relaționale.
Atitudini ale inimii: Firea noastră păcătoasă este mândră, arogantă, trufașă, vanitoasă, narcisistă, neînvățătoare, răzvrătită, amară, neiertătoare, răutăcioasă, ranchiunoasă, cu gândul dublu, ipocrită, îndreptățită în sine, lăudăroasă, nerecunoscătoare, necredincioasă, nemiloasă, profană, idolatră și superstițioasă. (Marcu 7:21–23; Romani 1:29–31; Galateni 5:19–21; 2 Timotei 3:2–5; Iacov 3:14–16)
Păcatele limbii: Firea noastră păcătoasă minte, manipulează, controlează, domină, se plânge, critică, judecă, batjocorește cu cinism, bârfește, calomniază, vorbește aspru, nu dă dovadă de milă și refuză să iubească. (Proverbe 6:16-19; 13:3; Efeseni 4:25, 29, 31; Coloseni 3:8-9; Iacov 3:5-10; 4:11-12)
Dorințele firii pământești: Firea noastră păcătoasă este lacomă, pofticioasă, senzuală, pofticioasă, lacomă, bețivă, risipitoare și leneșă. (Marcu 7:21–23; Romani 13:13–14; 1 Corinteni 6:9–10; Galateni 5:19–21; Coloseni 3:5; 1 Petru 4:3)
Păcate relaționale: Firea noastră păcătoasă este nerăbdătoare, încăpățânată, insensibilă, plină de resentimente, mânioasă, anxioasă, rea, negativă, indiferentă, invidioasă, geloasă, dă vina pe alții, necinstită, înșelătoare, certăreață și dezbinatoare. (Romani 1:29–31; 1 Corinteni 3:3; Galateni 5:19–21; Efeseni 4:31–32; Coloseni 3:8, 12–13; Iacov 3:14–16)
Meditează asupra acestor domenii pe parcursul primelor șapte zile și roagă-L pe Domnul să-ți dezvăluie unde sunt prezente în viața ta. Adu fiecare dintre ele înaintea Lui, pocăiește-te sincer și cere harul de a te dezbrăca de sinele vechi, de a umbla în sinele cel nou și de a aduce roadele Duhului.
Ziua 1 - Săraci în duh
„Fericiți cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.” (Matei 5:3)
Meditația zilei
Trebuie să începem prin a fi săraci în duh, deoarece este imposibil să ne smerim cu adevărat fără a recunoaște mai întâi dependența noastră completă de Dumnezeu (Ioan 15:5). Isus a ales în mod deliberat cuvântul grecesc ptōchos, descriind un cerșetor fără resurse proprii, care depinde în întregime de altul. Prin urmare, sărăcia duhului taie rădăcina mândriei și devine temelia pe care se construiește o viață de smerenie. Împărăția începe acolo unde se termină autosuficiența.
Cei săraci în duh își dau seama cât de săraci sunt atunci când privesc la oamenii din Biblie, de-a lungul istoriei și chiar și astăzi, care au umblat profund cu Tatăl și au fost folosiți cu putere pentru scopurile Sale - oameni care au trăit vieți extraordinare și intimitate cu Dumnezeu. Viețile lor dezvăluie cât de mult mai mult este în Dumnezeu și expun cât de puțin avem noi prin comparație.
Totuși, exemplul nostru suprem este Însuși Isus. Nimeni nu a umblat în plinătatea Împărăției și totuși nu a avut o dependență mai mare de Tatăl decât Isus. Isus nu a făcut nimic separat de Tatăl și a trăit în comuniune constantă cu El. Când privim la Isus și la tot ceea ce a demonstrat și a cumpărat prin lucrarea Sa desăvârșită, apoi comparăm acest lucru cu ceea ce se manifestă în viețile noastre, vedem cât de săraci suntem cu adevărat.
Când Isus spune: „Împărăția cerurilor este a lor”, El dezvăluie ce aparține celor săraci în duh. Din punct de vedere legal, Împărăția este deja a noastră în Hristos (Efeseni 1:3). Dar, pe măsură ce ne recunoaștem sărăcia și abandonăm autosuficiența, realitățile Împărăției se manifestă în noi într-o măsură mai mare.
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” (Iacov 4:6)
Sărăcia duhului ne conduce la smerenie, care ne supune Domniei Tatălui, ne încrede în conducerea Lui, ascultă de Cuvântul Lui și îmbrățișează voia Lui mai presus de a noastră.
Cu cât ne recunoaștem mai mult sărăcia, cu atât depindem mai mult de Tatăl și primim harul Său. Condiția noastră de viață vine din ce în ce mai mult în acord cu poziția noastră legală. Cei săraci în duh recunosc cât de puțin au în ei înșiși și, prin urmare, experimentează mai mult din ceea ce este deja al lor în Hristos. Acesta este începutul adevăratei smerenii: recunoașterea dependenței noastre complete de Tatăl, astfel încât Împărăția Sa și Hristos să se manifeste în noi într-o măsură mai mare.
Rugăciuni
(Rugați-vă cu voce tare și rugați oamenii să repete după dumneavoastră)
Personal
Tată, iartă-mă că nu sunt sărac în duh și că nu m-am smerit.
Iartă-mă pentru mândria care se opune smereniei și îmi închide inima față de prezența Ta.
Iartă-mă că caut controlul și posesiunile materiale și că mă bazez pe mine însumi în loc să mă bazez complet pe Tine.
Învață-mă să umblu în smerenie și să am încredere în grija Ta părintească în fiecare zi.
Umple-mă cu bucuria de a ști că Împărăția Ta aparține celor săraci în duh. În numele Domnului Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă-ne pe noi, ca familie, pentru că nu suntem săraci în duh și pentru că nu recunoaștem că, despărțiți de Tine, nu avem nimic și nu putem face nimic.
Iartă-ne pentru mândrie, egoism, autosuficiență și lipsă de smerenie.
Iartă-ne că nu avem încredere în Tine ca adevărata sursă a fiecărui dar bun.
Învață-ne să fim o familie care depinde de Tine și se smerește în fața prezenței Tale.
Faceți din căminul nostru un loc marcat de umilință, încredere, dragoste și recunoștință. În numele Domnului Isus Hristos, amin.
Biserica din oraș
Tată, iartă biserica din acest oraș pentru că s-a încrezut în propriile puteri, idei, resurse și reputație, în loc să se smerească înaintea Ta.
Iartă-ne pentru mândria care s-a împotrivit Duhului Tău și ne-a împiedicat să avem intimitate cu Tine.
Învață-ne să umblăm în smerenie și dependență, pentru ca Împărăția Ta să poată înainta în acest oraș.
Ridică o biserică săracă în duh, bogată în har și plină de prezența Ta. În numele Domnului Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă biserica din această națiune pentru că își preamărește propria înțelepciune și prosperitate în loc să se închine înaintea Ta.
Iartă-ne pentru mândria care ne-a orbit față de nevoia noastră de Tine.
Învață-ne să ne smerim sub mâna Ta cea puternică, ca să putem primi harul Tău.
Transformați biserica din această națiune într-un popor umil care manifestă blândețea, smerenia și prezența lui Isus. În numele Domnului Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
Alege unul sau mai mulți pentru a se ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea ta.
„Așadar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El și întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și plini de mulțumiri.” (Coloseni 2:6-7)
„Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.” (Iacov 4:10)
„Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din îngâmfare, ci, în smerenie, socotiți pe alții mai importanți decât voi înșivă.” (Filipeni 2:3)
„Îmbrăcați-vă toți cu smerenie unii față de alții, căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” (1 Petru 5:5)
„Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune se desăvârșește.” (2 Corinteni 12:9)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor menționate astăzi.
Continuați citind Ziua 2 mâine.
Ziua 2 - Isus: Exemplul nostru
„Și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.” (1 Petru 2:21)
Meditația zilei
Isus a venit să-L descopere pe Tatăl și să ne arate cum arată o viață de ascultare, smerenie și dependență. El a demonstrat perfect cum ar trebui să umble copiii Tatălui în această lume. S-a smerit devenind om, lăsând deoparte drepturile și privilegiile Sale și depinzând complet de Tatăl (Filipeni 2:5-7).
El a declarat: „Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ce vede pe Tatăl făcând” (Ioan 5:19). Fiecare alegere, fiecare acțiune, fiecare cuvânt izvorau dintr-un singur adevăr: „Hrana Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:34). Această dependență nu era slăbiciune, ci dragoste și încredere desăvârșite.
Smerenia și ascultarea lui Isus au izvorât dintr-o relație de dragoste arzătoare cu Tatăl Său, nu dintr-o simplă datorie. La botezul Său, Tatăl a declarat: „Tu ești Fiul Meu iubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea” (Marcu 1:11). Deoarece Se simțea în siguranță în îmbrățișarea Tatălui Său, nu avea nevoie să caute aprobarea oamenilor: „Eu nu primesc slavă de la oameni” (Ioan 5:41).
Chiar și atunci când ascultarea L-a condus la cruce, Isus S-a supus planului Tatălui: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Acea rugăciune nu a fost resemnare - a fost încredere. El știa că dragostea și voia Tatălui Său erau perfecte, chiar și atunci când drumul ducea prin suferință.
A trăi o viață dedicată înseamnă a te odihni în prezența și conducerea Tatălui, așa cum a făcut-o Isus. Înseamnă să renunți la ambițiile și temerile noastre, nu ca sclavi, ci ca fii și fiice care au încredere în El și Îl iubesc suficient încât să se supună (Galateni 4:7).
Această predare nu este opțională. Este calea strâmtă și anevoioasă care duce la viață (Luca 9:23; Matei 7:13-14).
A-L urma pe Isus înseamnă a merge pe urmele Sale pe calea îngustă a smereniei și a predării. Suntem chemați nu doar să credem în El, ci să devenim asemenea Lui - alegând zilnic voia Tatălui în locul propriei noastre voințe, având încredere în dragostea și conducerea Lui mai mult decât în puterile noastre și manifestând smerenia și dragostea Lui înaintea lumii.
Rugăciuni
Roagă-te cu voce tare și roagă oamenii să repete
Personal
Tată, iartă-mă că mă bazez pe propriile mele puteri și urmăresc aprobarea oamenilor.
Iartă-mă că mă agăț de ambiție, control și frică în loc să am încredere în Tine.
Iartă-mă pentru ascultarea parțială și întârziată care îmi ascunde propria voință.
Învață-mă să mă renunț zilnic la mine însumi, să am încredere în iubirea Ta și să mă odihnesc cu bucurie în prezența Ta.
Conformează-mă smereniei și ascultării lui Isus, astfel încât tot ce fac să-Ți aducă slavă numai Ție. În numele Domnului meu Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă-ne pe noi, ca familie, pentru că ne-am pus planurile și dorințele mai presus de voința Ta.
Iartă-ne că ne bazăm pe propria noastră înțelegere atunci când luăm decizii.
Iartă-ne că nu am avut încredere în Tine și nu ne-am supus Tei din cauza fricii.
Învață-ne să ne slujim unii altora și să ne punem unii pe alții pe primul loc atunci când umblăm împreună în dragoste, smerenie și ascultare.
Fă din casa noastră un loc de rugăciune unde prezența, dragostea și caracterul Tău să fie evidente. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica din oraș
Tată, iartă biserica din acest oraș pentru că își urmărește propriile interese în loc să asculte de Hristos ca și Cap.
Iartă-ne pentru mândrie, încredere în sine și pentru căutarea recunoașterii de la oameni în loc de a fi recunoscuți de la Tine.
Iartă-ne că permitem dezbinării să ne împiedice mărturia și slujirea unii altora.
Învață-ne să umblăm în unitate, smerenie și iubire, urmându-L pe Isus împreună ca o singură biserică.
Faceți din biserica din acest oraș o casă de rugăciune unde Hristos este înălțat și lumina Lui strălucește prin noi înaintea altora, alungând întunericul. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă biserica din această națiune pentru că a exaltat independența în detrimentul smereniei și al predării.
Iartă-ne că căutăm puterea politică, bogăția și onoarea umană în loc de voința Ta.
Iartă-ne că facem compromisuri în ascultare pentru a ne păstra confortul, influența și reputația.
Învață biserica din această țară să aibă încredere în înțelepciunea Ta, să se supună voinței Tale și să-L descopere pe Hristos prin ascultare smerită.
Revarsă renaștere în această națiune, pentru ca biserica Ta să devină o adevărată lumină pentru națiuni. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
(Alegeți unul sau mai multe pasaje din Scriptură pentru a vă ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea voastră.)
„Căci la aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.” (1 Petru 2:21)
„Căci M-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” (Ioan 6:38)
„Aveți în voi gândurile aceleași, care sunt în Hristos Isus. El, măcar că era în chip de Dumnezeu, n-a socotit un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine însuși luând chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. Și fiind găsit în chip de om, S-a smerit pe Sine însuși, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:5-8)
„Noi toți, cu fața descoperită, privim slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă. Căci aceasta vine de la Domnul, care este Duhul.” (2 Corinteni 3:18)
„Și le-a zis tuturor: «Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze!»” (Luca 9:23)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor menționate astăzi.
Continuați citind Ziua 3 mâine.
Ziua 3 - Iertarea: Un test al smereniei
„Cum v-a iertat Domnul, așa iertați și voi.” (Coloseni 3:13)
Meditația zilei
Iertarea ne testează smerenia. Mândria se agață de neiertare, se apără și așteaptă ca cealaltă persoană să îndrepte lucrurile. Când refuzăm să iertăm sau să cerem iertare, este din cauza mândriei. Smerenia ascultă de Tatăl, indiferent de amploarea jignirii. De asemenea, recunoaște când am păcătuit împotriva cuiva sau am rănit-o și cere iertare fără scuze.
Neiertarea are unele dintre cele mai grave consecințe din Scriptură. Isus a spus că, dacă nu iertăm noi pe alții, nici Tatăl nostru nu ne va ierta pe noi (Matei 6:14-15). Mânia neîmpărtășită, jignirile și neiertarea îi dau diavolului un loc în viețile noastre (Efeseni 4:26-27). După ce slujitorul neiertător a fost predat temnicerilor, Isus a avertizat: „Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel Ceresc, dacă nu iertați din toată inima fiecăruia dintre voi fratele său” (Matei 18:34-35).
Nu ne bazăm iertarea pe sentimentele noastre. Pur și simplu ne smerim și decidem să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu. Iertăm din inimă, luând în considerare pe deplin ofensa – numind ce s-a spus, ce s-a făcut, ce nu s-a spus sau ce nu s-a făcut. Recunoașteți magnitudinea datoriei fără a justifica sau a minimiza greșeala. Uneori, ceea ce trebuie iertat nu este doar evenimentul în sine, ci și consecințele pe care le-a cauzat. Apoi, iartă, anulează datoria, acceptă pierderea și „binecuvântează și nu blestema” pe cel care a greșit (Romani 12:14). Renunță la orice așteptare de rambursare sau scuze. Încrede-te în Isus că va restaura ceea ce ai pierdut. Renunță la orice emoție negativă, inclusiv la furie și frică, la orice rădăcină de amărăciune și la fiecare minciună în care ai crezut (Evrei 12:15).
Iartă-ți soțul/soția, părinții, copiii și pe ceilalți, începând cu cei care te rănesc cel mai mult și cu toți cei pe care Tatăl îi descoperă. Iartă-i în taină înaintea Tatălui (Marcu 11:25); în mod normal nu este nevoie să te apropii de ei.
Începe astăzi prin a te adresa oricui din jurul tău cu care ai o problemă nerezolvată (Matei 5:23-24). Roagă-L pe Tatăl să-ți expună greșelile, începând cu soțul/soția, părinții, copiii și cei pe care i-ai rănit cel mai mult. Notează-le. Mergi personal, dacă este posibil. Cere iertare specifică (Iacov 5:16). Apoi întreabă ce ai ratat; ascultă fără să te aperi și cere iertare pentru orice dezvăluie. Mergi, de asemenea, la cei cărora le-ai greșit și care nu știu ce ai făcut. Nu trebuie neapărat să le spui în mod specific ce ai spus sau ai făcut; mărturisește-o în general - de exemplu, „Te-am judecat”. Mândria insistă să ai dreptate; smerenia caută să îndrepte fiecare relație.
Continuă să ierți și să ceri iertare în timpul și după aceste douăzeci și una de zile, până când fiecare ofensă cunoscută va fi iertată și fiecare problemă relațională va fi rezolvată. Rămâi rapid în a ierta și a cere iertare de-a lungul vieții tale.
Pentru mai multe informații despre cum să ierți conform Bibliei, accesează cartea electronică gratuită: https://www.globalconsecration.org/consecration-library
Rugăciuni
Roagă-te cu voce tare și roagă oamenii să repete
Personal
Tată, iartă-mă pentru că am acceptat greșeli și refuz să iert așa cum m-ai iertat Tu.
Iartă-mi mândria care mă împiedică să recunosc greșelile și să le cer altora să mă ierte.
Iartă-mă că minimalizez durerea cauzată de cuvintele, acțiunile sau neglijența mea.
Învață-mă să recunosc greșelile nerezolvate și dă-mi harul de a îndrepta lucrurile.
Ajută-mă să iert, să accept pierderea și să-i binecuvântez pe cei care mă rănesc. În numele Domnului meu Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă familia noastră pentru că permite ca jignirile, mânia și amărăciunea să ne dezbine.
Iartă-ne că ne rănim unii pe alții și ne apărăm în loc să ascultăm.
Iartă-ne pentru că ținem evidența greșelilor, cerem răsplată și ne reținem dragostea.
Învață-ne să iertăm din toată inima, să ne mărturisim greșelile și să ne binecuvântăm unii pe alții.
Vindecă fiecare rană și restabilește dragostea, încrederea și unitatea în familia noastră. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica din oraș
Părinte, iartă biserica din acest oraș pentru că a ținut în seamă greșelile și a refuzat să se împace.
Iartă-ne pentru bârfe, judecăți, dezbinări și rivalități între biserici și lideri.
Învață-ne să ne smerim, să iertăm din inimă, să-i binecuvântăm pe ceilalți și să ne împăcăm.
Vindecă relațiile noastre rănite și unește biserica în dragoste. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă biserica din această națiune pentru neiertare, prejudecăți și dezbinare.
Iartă-i pe liderii noștri pentru că își asumă ofensele, îi atacă pe alții și le neagă greșelile.
Învață-ne să iertăm, binecuvântează-i pe cei care ni se opun și căutăm împăcarea în biserica Ta.
Revarsă renaștere și fă-ne martori ai milei și iertării Tale. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
(Alegeți unul sau mai multe pasaje din Scriptură pentru a vă ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea voastră.)
„Cum v-a iertat Domnul, așa iertați și voi.” (Coloseni 3:13)
„Vă spun însă vouă, care ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă nedreptățesc.” (Luca 6:27-28)
„Încolo, toți să aveți un suflet, o îndurare, o dragoste frățească, o inimă blândă, o minte smerită. Nu răsplătiți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; ci, dimpotrivă, binecuvântați. Căci la aceasta ați fost chemați, ca să primiți binecuvântarea.” (1 Petru 3:8-9)
„Toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat slujba împăcării.” (2 Corinteni 5:18)
„Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea o asemenea armonie unii cu alții, în pomenirea lui Hristos Isus, pentru ca împreună, cu un singur glas, să-L slăviți pe Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” (Romani 15:5-6)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor pe care le citiți astăzi.
Continuați citind Ziua 4 mâine.
Ziua 4 - Pasul Smereniei
„Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea?” (Exodul 10:3)
Meditația zilei
Smerenia este postura unui copil înaintea Tatălui – recunoașterea dependenței noastre totale de El în fiecare aspect al vieții. Mândria, o rădăcină a păcatului, ne orbește ochii la măreția Tatălui și ne convinge că putem trăi separat de El. Atâta timp cât mândria domnește, ne opunem vocii Sale și ne închidem inimile la dragostea și prezența Sa. Smerenia nu neagă darurile pe care Tatăl ni le-a dat; ea recunoaște că tot ceea ce avem vine de la El și trebuie folosit conform voinței Sale, căci „Ce ai tu ce n-ai primit?” (1 Corinteni 4:7).
A ne smeri înseamnă a ne supune complet autorității și conducerii Tatălui în viețile noastre. Smerenia este dezvăluită atunci când voința Tatălui se confruntă cu a noastră și alegem să ascultăm, chiar și atunci când predarea ne costă confort, recunoaștere sau control. Isus a întruchipat această predare atunci când S-a rugat: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Mândria și afirmarea de sine sunt periculoase și distructive pentru sufletele, relațiile și viitorul nostru, dar smerenia ne atrage spre prezența și Împărăția Lui ca un magnet, poziționându-ne să primim harul și favoarea Lui.
Eforturile de a produce smerenie separat de Duhul sunt superficiale și neputincioase, dar Tatăl ne cheamă la o lucrare mai profundă - să ne golim de noi înșine, pentru a ne putea umple cu Duhul Său. Isus a revelat adevărata smerenie atunci când „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob” (Filipeni 2:7). Această predare nu este pasivă sau slabă. Ne eliberează de la a ne apăra, a ne dovedi pe noi înșine și a controla rezultatele, astfel încât să-L putem urma pe Tatăl cu încredere, așa cum Isus „s-a încredințat Celui ce judecă cu dreptate” (1 Petru 2:23). Cu cât privim mai mult slava smereniei lui Isus, cu atât suntem transformați după chipul Său. Adevărata smerenie nu înseamnă să încerci mai mult, ci să cedezi mai mult, lăsând dragostea Tatălui să ne remodeleze.
În fiecare zi, trebuie să-L invităm pe Tatăl să expună locurile în care egoul încă domnește, rugându-ne: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! ... Și vezi dacă este vreo cale grea în mine” (Psalmul 139:23-24). Pe măsură ce predăm aceste locuri Tatălui și-L privim pe Isus, Tatăl formează smerenia lui Hristos în noi.
Rugăciuni
Roagă-te cu voce tare și roagă oamenii să repete după tine
Personal
Tată, iartă-mă pentru momentele în care am avut încredere în mine în loc să mă bazez pe deplin pe Tine.
Iartă-mă pentru momentele în care mi-am asumat meritul pentru darurile Tale și le-am folosit pentru a mă înălța pe mine însumi.
Iartă-mă pentru momentele în care m-am împotrivit voinței Tale când ascultarea costa confort sau control.
Învață-mă să nu mă mai apăr și să încredințez Ție fiecare rezultat.
Cercetează-mi inima, descoperă unde egoul încă domnește și formează în mine smerenia lui Isus. În numele Domnului meu Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă-ne pe familia noastră pentru că se bazează pe noi înșine în loc să Te caute pe Tine.
Iartă-ne că insistăm pe calea noastră atunci când voința Ta se confruntă cu a noastră.
Iartă-ne că ne apărăm în loc să ascultăm și să cerem iertare.
Învață-ne să folosim fiecare dar din casa noastră pentru a Te sluji Ție și unii altora.
Umple-ne casa cu dragoste, ascultare smerită și încredere în Tine. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica din oraș
Tată, iartă biserica din acest oraș pentru că s-a încrezut în ea însăși în loc să se încreadă în Tine.
Iartă-ne că ne urmăm planurile în loc să urmăm Duhul Tău.
Învață-ne să folosim fiecare dar și resursă conform voinței Tale.
Formați o biserică umilă care slujește acestui oraș și Îl descoperă pe Isus. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă-i pe liderii bisericii națiunii noastre pentru că Tă controlează poporul.
Iartă-ne că căutăm influență și recunoaștere în loc de intimitate cu Tine.
Învață-ne să ascultăm de voia Ta și să-Ți încredințăm Ție fiecare rezultat.
Revărsați o trezire care să formeze o biserică ce-L reflectă și-L preamărește pe Isus. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
(Alegeți unul sau mai multe pasaje din Scriptură pentru a vă ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea voastră.)
„Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea?” (Exodul 10:3)
„Căci cine vede ceva diferit în voi? Ce aveți voi ce n-ați fi primit? Dacă ați primit, de ce vă lăudați ca și cum n-ați fi primit?” (1 Corinteni 4:7)
„Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine. Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Luca 22:42)
„El îi călăuzește pe cei smeriți în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa.” (Psalmul 25:9)
„Smeriți-vă, dar, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea potrivită, El să vă înalțe. Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, pentru că El îngrijește de voi.” (1 Petru 5:6-7)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor pe care le citiți astăzi.
Continuați citind Ziua 5 mâine.
Ziua 5 - Mândria: Dușmanul lui Dumnezeu
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” (Iacov 4:6)
Meditația zilei
Mândria este un sol fertil pentru ambiția egoistă, gelozie, invidie și multe alte forme de rău. Mândria se răzvrătește și se opune iubirii și voinței Tatălui. Agățarea de mândrie ne face să ne opunem corecției Sale, să refuzăm mărturisirea, să insistăm pe propria cale și să experimentăm mai puțin prezența Lui. Scriptura avertizează: „Mândria merge înaintea pieirii și un duh trufaș înaintea căderii” (Proverbe 16:18). Dumnezeu Însuși se opune celor mândri. Tatăl dorește copii care mărturisesc repede, umblă smerit și trăiesc în îmbrățișarea Lui. Mândria ne pune în opoziție directă cu Dumnezeu și împiedică intimitatea noastră cu El, dar smerenia ne atrage în îmbrățișarea Tatălui, unde iubirea și prezența Lui curg liber.
Isus a spus clar – păcatul nu este doar o problemă externă; este o boală înrădăcinată în inima omului. „Dinăuntru, din inimă, ies gândurile rele: curvia, furtul, uciderea, adulterul, pofta de mândrie, răutatea, înșelăciunea, desfrânarea, invidia, hula, mândria, nebunia. Toate aceste lucruri rele dinăuntru ies și spurcă pe om” (Marcu 7:21-23). Mândria nu este doar un păcat printre multe altele; este solul unde crește sămânța altor păcate. Necontrolată, mândria corupe inima și spurcă omul. Tatăl privește dincolo de faptele noastre și ne cercetează motivele. Mândria perturbă părtășia cu Tatăl. Dar când ne smerim și ne apropiem, El Se Apropie și ne curăță.
Prin căderea lui Adam, mândria, egoismul, autoapărarea și înălțarea de sine au devenit semne ale firii noastre decăzute (Romani 5:12). Harul de a ne smeri vine de la Hristos. În Adam, suntem robi ai mândriei; în Hristos, suntem eliberați din sclavia firii noastre decăzute și chemați, ca și copii ai Tatălui, să ne îmbrăcăm cu smerenie. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă: cele vechi s-au dus; iată că s-au făcut unele noi” (2 Corinteni 5:17). Duhul Sfânt ne convinge de păcat, expune mândria și trezește dorințele sfinte ale noii noastre firi.
Tatăl Își cheamă copiii să umble cu El în smerenie și dragoste, nu să se dea înapoi de frică. El se bucură de inimile smerite, căci smerenia ne ține aproape de prezența Lui. Cuvântul Său este clar: „Umblați cu smerenie cu Dumnezeul vostru” (Mica 6:8). „Eu locuiesc… cu cel smerit și smerit…” (Isaia 57:15). Tatăl îi înviorează pe cei smeriți prin apropierea, îmbrățișarea și Duhul Său.
Rugăciuni
(Rugați-vă cu voce tare și rugați oamenii să repete după dumneavoastră)
Personal
Tată, iartă-mă că am permis mândriei să cauzeze atâtea alte păcate în viața mea.
Iartă-mă că mă înalț în loc să mă smeresc înaintea Ta și a altora.
Iartă-mă că refuz mustrarea și ascund păcatul în loc să mărturisesc repede.
Învață-mă să mă smeresc zilnic și să-mi supun voința și fiecare motivație Duhului Tău.
Îmbracă-mă cu smerenia lui Hristos, ca prezența Ta să se odihnească asupra mea. În numele Domnului meu Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă-ne pe noi, ca familie, pentru că am permis mândriei să ne dezbine și să ne slăbească.
Iartă-ne că insistăm pe calea noastră în loc să ne slujim unii altora cu dragoste.
Iartă-ne că umblăm în autosuficiență în loc să căutăm împreună harul Tău.
Învață-ne să ne smerim înaintea Ta și unii altora.
Faceți din familia noastră o mărturie de dragoste și umilință pentru toți cei care ne văd. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica din oraș
Tată, iartă biserica din acest oraș pentru că permite mândriei să producă o religie moartă și legalism care se opun libertății Duhului Tău.
Iartă-ne pentru dezbinările noastre, pentru îngâmfarea de sine, pentru autopromovare și pentru căutarea unui statut social separat de Tine.
Învață-ne să umblăm cu smerenie și să slujim unii altora cu dragostea lui Hristos.
Fă din biserica acestui oraș un popor umil și un loc de locuit pentru prezența Ta. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă biserica din această națiune pentru mândrie, aroganță și lăudăroșenie în punctele noastre forte în loc de slăbiciunile noastre.
Iartă-ne că permitem mândriei să ne facă să preamărim bogăția și influența mai presus de Tine.
Învață-ne pe noi, biserica din această națiune, să ne smerim sub mâna Ta cea puternică.
Revărsați o renaștere spirituală în această națiune și ridicați o biserică umilă care să-L reflecte pe Hristos. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
(Alegeți unul sau mai multe pasaje din Scriptură pentru a vă ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea voastră.)
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” (Iacov 4:6)
„Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.” (Iacov 4:10)
„De aceea, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că s-au făcut unele noi.” (2 Corinteni 5:17)
„Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din îngâmfare, ci, în smerenie, socotiți pe alții mai importanți decât voi înșivă.” (Filipeni 2:3)
„Căci așa vorbește Cel Preaînalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie și al cărui Nume este Sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt și cu cel smerit și smerit, ca să înviez duhul celor smeriți și să înviez inima celor zdrobiți.»” (Isaia 57:15)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor pe care le citiți astăzi.
Continuați citind Ziua 6 mâine.
Ziua 6 - Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor
„Cu toată smerenia și blândețea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste.” (Efeseni 4:2)
Meditația zilei
„Cu toată smerenia și blândețea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste.” (Efeseni 4:2)
A ne smeri înaintea Tatălui nu este doar o exprimare a cuvintelor și a unor acțiuni, ci o predare a întregii persoane - supunând mintea, voința, emoțiile și egoul autorității Sale. Mândria insistă să stea pe tronul inimii, dar smerenia detronează eul și Îl întronează pe Hristos. Adevărata smerenie își fixează privirea nu asupra eului, ci asupra măreției lui Dumnezeu - sfințenia, frumusețea și maiestatea Sa. Căci numai El este vrednic să domnească și să stea pe tron.
Smerenia este testată nu doar în intențiile noastre, ci în primul rând în relațiile noastre. A umbla cu smerenie înaintea celorlalți este o dovadă că ne-am plecat înaintea lui Dumnezeu. Mândria cere să fie văzută, auzită și onorata. Smerenia alege să slujească, să asculte și să-i prețuiască pe ceilalți mai presus de noi înșine. „Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din îngâmfare. Ci, în smerenie, socotiți-i pe ceilalți mai presus de voi înșivă.” (Filipeni 2:3).
O măsură a smereniei noastre este modul în care reacționăm în momentele de neatenție – când oamenii și circumstanțele ne iau prin surprindere, iar reacțiile noastre dezvăluie dacă Hristos sau eul ne conduce inimile. Când domnește mândria, Dumnezeu ni se împotrivește, dar când ne smerim, El ne dă har. „Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți” (Iacov 4:6).
A aștepta până când Dumnezeu ne smerește în public înseamnă a invita disciplina și chiar umilința. Mult mai bine să ne smerim de bunăvoie înaintea Lui acum. „Oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește pe sine va fi înălțat” (Matei 23:12). Ceea ce refuzăm să învățăm în privat cu Tatăl, El ne va cere adesea să învățăm în public, înaintea oamenilor.
Una dintre cele mai mari consecințe ale mândriei este pierderea experienței prezenței și iubirii Tatălui. Chemarea este urgentă: doborâți mândria înainte ca aceasta să vă distrugă. Mândria se termină întotdeauna cu ruină. Orbește sufletul până când distrugerea cade brusc asupra noastră. „Mândria merge înaintea pieirii și duhul trufaș înaintea căderii” (Proverbe 16:18). Scriptura poruncește: „Smeriți-vă, dar, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea potrivită, El să vă înalțe” (1 Petru 5:6).
Nu există cale de mijloc – fie ne smerim noi înșine, fie Dumnezeu ne va smeri (Daniel 4:37). A ne agăța de mândrie înseamnă a invita rezistența și disciplina lui Dumnezeu; a ne smeri înseamnă a primi har și milă. Dorința Tatălui nu este să ne zdrobească, ci să ne înalțe la timpul Său.
Rugăciuni
(Rugați-vă cu voce tare și rugați oamenii să repete după dumneavoastră)
Personal
Tată, iartă-mă că am permis mândriei să-mi stăpânească inima și să ocupe tronul care aparține numai lui Hristos.
Iartă-mă pentru momentele în care am reacționat cu mândrie în loc să manifest smerenia, răbdarea și dragostea lui Isus.
Iartă-mă că mă opun mustrării Tale și a altora și că răspund cu mândrie și interes personal.
Învață-mă să-mi smeresc întreaga ființă sub mâna Ta cea puternică, astfel încât numai Hristos să fie întronat în viața mea.
Îmbracă-mă cu smerenia lui Isus și modelează-mi reacțiile și acțiunile. În numele Domnului meu Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă familia noastră pentru că permite mândriei să provoace conflicte și să ne facă să insistăm pe calea noastră.
Iartă-ne nerăbdarea și defensivul atunci când suntem corectați.
Iartă-ne că ne folosim cuvintele, tăcerea și acțiunile pentru a ne controla unii pe alții, în loc să ne slujim unii altora cu umilință.
Învață-ne să ascultăm, să recunoaștem când greșim, să cerem iertare și să ne punem unii pe alții pe primul loc.
Îmbrăcați casa noastră cu umilință și dragoste, făcând din familia noastră o mărturie. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica din oraș
Tată, iartă biserica din acest oraș pentru mândria care ne-a împiedicat să umblăm în dragoste și unitate adevărată.
Iartă-ne că ne opunem Duhului Tău urmându-ne propriile scopuri în loc să ne smerim înaintea Ta.
Învață-ne să slujim cu umilință unii altora și acestui oraș cu dragoste, dezvăluindu-L pe Hristos tuturor.
Fă din biserica din acest oraș un popor blând și iubitor, în mijlocul căruia sălășluiască prezența Ta. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă-i pe liderii bisericii din această națiune pentru că Tă controlează poporul și se înalță pe ei înșiși în locul lui Hristos.
Iartă-ne că ne lăudăm cu mărimea, bogăția și influența noastră în loc să ne lăudăm cu Tine.
Învață-ne să ne smerim sub mâna Ta cea puternică și să primim harul Tău.
Revarsă trezire și fă biserica Ta smerită, blândă, răbdătoare și iubitoare. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
(Alegeți unul sau mai multe pasaje din Scriptură pentru a vă ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea voastră.)
„Căci la libertate ați fost chemați, fraților. Numai să nu folosiți libertatea ca o pricină pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora prin dragoste.” (Galateni 5:13)
„Cu toată smerenia și blândețea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste.” (Efeseni 4:2)
„Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din îngâmfare, ci, în smerenie, socotiți pe alții mai importanți decât voi înșivă.” (Filipeni 2:3)
„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. Fiți mai buni unii pe alții în cinste.” (Romani 12:10)
„Îmbrăcați-vă, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, cu o inimă plină de milă, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu răbdare.” (Coloseni 3:12)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor pe care le citiți astăzi.
Continuați citind Ziua 7 mâine.
Ziua 7 - El ne va înălța!
„Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.” (Iacov 4:10)
Meditația zilei
Porunca lui Iacov de a „smeriți-vă înaintea Domnului” încheie un chemare de a ne supune lui Dumnezeu, de a ne apropia de El, de a ne curăți mâinile, de a ne purifica inimile și de a jeli păcatul (Iacov 4:7-10). A ne smeri înaintea Domnului înseamnă a sta cu onestitate înaintea Lui - renunțând la scuze, abandonând autocontrolul și fiind de acord cu El cu privire la tot ceea ce expune El. Smerenia nu înseamnă a ne disprețui pe noi înșine; înseamnă a recunoaște că El este Domn și a ne ocupa de bunăvoie locul cuvenit înaintea Lui.
Înălțarea pe care Dumnezeu o promite nu este autopromovare, importanță lumească sau laudă umană. Este Tatăl care ne ridică în locul pe care L-a ales pentru noi, conform judecății Sale, mai degrabă decât ambiției noastre, căci „...Dumnezeu este Cel ce judecă, Îl doboară pe unul și Îl înalță pe altul” (Psalmul 75:7). Deoarece înălțarea aparține Tatălui, nu trebuie să ne promovăm, să manipulăm rezultatele sau să concurăm pentru o poziție.
Isus este cea mai clară revelație a acestei ordini divine. El „S-a smerit pe Sine însuși, ascultând până la moarte, și încă moartea de cruce. De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2:8-9). În loc să-și aducă onoarea, Isus S-a încredințat complet Tatălui. El cheamă fiecare ucenic să se lepede de sine și să-și ia crucea în fiecare zi (Luca 9:23), avertizând: „Și cine nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38).
Timpul dintre smerirea noastră și înălțarea noastră dezvăluie dacă ne-am predat cu adevărat. Dacă ne smerim doar pentru a fi remarcați, onorați sau promovați, eul rămâne în centru. Adevărata smerenie nu mai trebuie să fie văzută sau onorată de oameni; ea rămâne credincioasă atunci când nimeni nu aplaudă, slujește atunci când nimeni nu observă și îi permite Tatălui să decidă dacă, când și cum ne va înălța. Oamenii s-ar putea să nu recunoască niciodată slujirea credincioasă, totuși Scriptura ne asigură: „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să treacă cu vederea lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, slujind sfinților, cum faceți și astăzi” (Evrei 6:10). Putem sluji fără să ne străduim să fim recunoscuți, deoarece viitorul nostru se află în siguranță în mâinile Tatălui.
Pe măsură ce această săptămână se încheie, întreabă-te: Ai repetat doar rugăciunile sau adevărata pocăință ți-a schimbat acțiunile? Tatăl îți vede inima (1 Samuel 16:7), dar pocăința autentică aduce roade în alegeri transformate (Matei 3:8) și o apropiere mai profundă de El (Iacov 4:8). Du această sărăcie a duhului – umblarea cu smerenie și renunțarea la mândrie – în săptămâna viitoare, gata să-ți recunoști păcatele și să te întorci de la căile tale rele (2 Cronici 7:14).
Rugăciuni
(Rugați-vă cu voce tare și rugați oamenii să repete după dumneavoastră)
Personal
Tată, iartă-mă pentru momentele în care mi-am mărturisit păcatul fără să-mi schimb cu adevărat faptele.
Iartă-mă pentru momentele în care am încercat să mă înălț.
Iartă-mă când am căutat recunoaștere în loc să trăiesc cu blândețe și smerenie.
Învață-mă că numai în smerenie găsesc adevărata măreție.
Păstrează-mă credincios chiar și atunci când nimeni altcineva nu-l vede, încredințându-mi viitorul. În numele Domnului meu Isus Hristos, amin.
Familial
Tată, iartă-ne familia pentru că ne mărturisim păcatele fără să ne schimbăm acțiunile.
Iartă-ne că ne certăm pentru atenție în loc să ne slujim în liniște unii altora.
Iartă-ne pentru încăpățânare și pentru încercarea de a ne controla unii pe alții.
Învață-ne să ne lepădăm de noi înșine și să-L urmăm împreună pe Isus în fiecare zi.
Dă-ne harul de a rămâne smeriți și săraci în duh, gata să ne întoarcem de la păcat. În numele Domnului nostru Isus Hristos, Amin.
Biserica din oraș
Tată, iartă biserica din acest oraș pentru că își mărturisește păcatul fără să-și schimbe calea.
Iartă-ne pentru dezbinări, mândrie și înălțarea noastră.
Învață-ne că biserica este mare atunci când slujește cu smerenie și dragoste.
Formați o biserică umilă care își recunoaște păcatul și se întoarce de la căile rele. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Biserica în Națiune
Tată, iartă biserica din această națiune pentru cuvintele de pocăință fără rod.
Iartă-ne că urmărim poziții sociale și laude umane.
Învață-ne că renașterea vine atunci când poporul Tău se pocăiește și se smerește.
Treziți o biserică care îmbrățișează crucea și Îl preamărește pe Isus în întreaga națiune. În numele Domnului nostru Isus Hristos, amin.
Declarații din Scriptură
(Alegeți unul sau mai multe pasaje din Scriptură pentru a vă ruga pentru comunitatea, orașul și națiunea voastră.)
„Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța.” (Iacov 4:10)
„Domnul înalță pe cei smeriți și doboară pe cei răi la pământ.” (Psalmul 147:6)
„Căci așa vorbește Cel Preaînalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie și al cărui Nume este Sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt și cu cel smerit și smerit, ca să înviez duhul celor smeriți și să înviez inima celor zdrobiți.»” (Isaia 57:15)
„Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să treacă cu vederea lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o față de Numele Lui, slujind sfinților și slujind până acum.” (Evrei 6:10)
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea și se va întoarce de la căile lui rele, atunci îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și îi voi vindeca țara.” (2 Cronici 7:14)
Vă încurajăm să continuați să meditați asupra Scripturilor pe care le citiți astăzi.
Continuați citind Pregătirea Inimii 2 și Ziua 8 mâine.
